(DE DIN SOMN, DE DIN ZĂPADĂ. Tălmăciri de: Dumitru M. Ion. Bucureşti : Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident, 2011)

 

 

UNDE SĂLĂŞUIEŞTE MEMORIA

 

Hârtia este doar un aer cu margini

Care se îmbibă de cuvinte

Nu e mult mai sigură nici mai fragilă

Decât o veche tăbliţă sau un ecran

Plin de nervuri electronice.

Vântul a deschis dintr-o suflare fereastra

A cui mână uşoară a mângâiat

Părul unul copil care dormea?

Din ce frunze tremurătoare

Din ce picături de ceaţă pe buze

Din ce strigăt de iarbă s-a scris

Cântarea Cântărilor?

 

În spatele unui zid ridicat din hârtie

Nervi falşi şi tăbliţă

(Îndrăzneşti?) sălăşluieşte memoria

(Ai început să-ţi plănuieşti fuga

Sau poate întoarcerea?) păstrează

Uitările şi iartă-ţi degrabă

Incertitudinile zilei de azi.

 

NU ŞTIU CUM SĂ TE POT IUBI MAI MULT

 

Cade-ndărătnic zăpada la Stocholm.

Când ies pe stradă oamenii-şi pun

Groase paltoane de lână peste rânduri şi rânduri

De haine de bumbac, lenjerie scoasă de curând

                                                                        din dulapuri.

În acelaşi timp, în Polinezia străluceşte soarele,

Iar oamenii îşi acoperă pubisul cu frunze verzi, proaspăt

Rupte de prin tufişuri ce cresc dincolo de colibele rustice;

Acelaşi lucru îl face şi un citadin suedez, care după ce

A citit, bându-şi cafeaua de dimineaţă, Dagens Nyheter,

Îl împătureşte şi-l bagă în buzunarul interior

Al paltonului, mai înainte de a se grăbi

                                                       spre treburile sale.

În restaurantul de la City Hotel, o polineziană

Cu păr cârlionţat din belşug curăţă mesele.

Avioanele SAS transportă în grupuri ordonate

Pensionari elveţieni până în Cipru şi Dubai, unde

Acele coapse vulgare pe care le au femeile

Bogătaşilor ruşi le înfurie pe bătrânele doamne

Elveţiene şi întărâtă inimile bătrânilor

                                                           cavaleri elveţieni.

Pe lespezile ce acoperă pământul pe Drottningsgatan

Zăpada şi gheaţa se topesc pe-ndelete,

Căci e posibil ca sub pământul acesta să curgă

Chiar acum excesul caloric al stomacurilor

                           ascunse ale magazinelor şi restaurantelor.

Tineretul elveţian se adună în Muzeul Nordic

(În contextul evenimentelor legate de capitala

                                                                         europeană)

În jurul unor tablouri care înfăţişează acest anul acesta

Arta tatuajului polinesian, şi până unde poate fi expresiv

Discursul trupului. (Un model elveţian, viu – un tânăr

Mut, gol până la brâu - încearcă să comunice cu publicul

Exhibându-şi semnele care acoperă  foarte alba

                                                                           lui piele

De găină.) Afară însă, iarna se încăpăţânează.

Nu ştiu cum să te pot iubi mai mult. Frica îşi marchează

Graniţa în paltoanele groase, în trupurile dolofane

Şi în dorinţele secrete care se cuibăresc în ele atunci când

Trec limita dintre cifrele minuţios calculate care separă

Anii, la fel ca gheaţa care se sfarmă pe Drottningsgatan

Când o calcă cu tălpile lor groase de cauciuc şi se rupe

                                                        cu un scrâşnet sonor.

 

V ILNIUSUL ZĂCEA SUB APE

 

E frumos să vezi că verdele rămâne

Atât de verde aici şi că trăsăturile chipurilor

Nu sunt atât de grave încât să nu poată

Exprima perplexitatea. Un gândac

Cu o carapace puternică aleargă pe neaşteptate

Grăbit şi curajos spre mijlocul

Sălii de conferinţe, se îndreaptă spre vorbitor

Pe parchetul care se preface

Într-un deşert   În faţa silabelor de dur chihlimbar

Ale acestui ţinut izolat al Occidentului, care

Sunt la fel de vechi ca Σ şi Ω, te nedumereşte

O, Lemuel, limba din Laputa care ţi se împleticeşte

De neînţeles când grăieşti. Trebuie să ridici mult

Capul de dedesubt de la rădăcinile ierbii

Ca să vezi cum muntele – umbra fugitivă-a lui Gregor -

Cade pe tine-n oraşul ce zace sub ape.

 

 

CUM ERA?

 

Îmi afund nasul în cosiţele tale,

Tu, albinuţă Maya,

Ca să îmi iau rămas bun încă o dată,

În acel pâlc de flori de tei

Unde trebuie să mă apăr de ochii tăi.

 

La adăpostul lui îţi trăieşti viaţa veselă

Puii totul mereu pe sub masă.

Nu foloseşte la nimic să-ţi spunem de deasupra:

Ai putea să fii cu capul pe umeri,

Şi să fii mai înţelegătoare: ieşi imediat de acolo!”.

 

Râzi, nu te opreşti nicio clipă

Din forfotă, sub masă, sub

Acel pâlc de flori de tei; dar să nu uiţi

De mine, că plec: „Atunci pleacă

Odată, adio, la revedere, tigruţule!

 

            (Ah, ce lung e drumul,

            Curajoasă mea fiică!

            Ce departe e Cordoba!)

 

Cum altfel ne-am putea explica,

Stimaţi participanţi la simpozion,

Ce este animalmagnetismus

Prin care doctorul Kaiser – se spune -

Identificase cândva, între cele

Două mari războaie, experimentând

Pe propria limbă, sarcina electrică

A celor nouă simţuri ale teluricului.

 

 

 

DEDESUBT CURGE CHINA  

 

În baie la al unsprezecelea

Etaj al hotelului Anne Black

Mă spăl la fereastră

Apa curge sonoră

Trupul dedesubt

Curge trupul

Sonor dedesubt

Pentru o clipă

Sunt Laozi

În râul de oameni

Care curge dedesubt

Pe stradă

Ştiindu-şi cursul

În apa sonoră

A timpului

 

 

 

LA 3 APRILIE 2004 A FOST PUS DIN NOU ÎN FUNCŢIUNE TRAMVAIUL SUB CARE S-A SFÂRŞIT ACUM O SUTĂ DE ANI OPERA DELIRANTĂ A GENIULUI OCCIDENTULUI, ANTONIO GAUDI   

 

 

În ziua aceea am plănuit să călătoresc

Cu tramvaiul de la casa mea din Auli 1

Până la plajă

 

Am luat cu mine două mari mere

Roşii

Tramvaiul din nefericire era plin de mere

Stricate de viermi

Astfel că ambele fructe mari şi frumoase-ale mele

S-au amestecat cu celelalte

 

În tramvai mi-am văzut camaradul cu care făcusem

Armata în Riga, pe Harri care nu a avut niciodată noroc

La femei, iar la un an de la pensionarea atât de dorită

Şi-a găsit sfârşitul

Pe motocicleta-i de inseparabilă.

 

I-am pus mâna pe umăr lui Harri: îţi aminteşti

Harri că, înainte să ajungă la staţia de la garnizoană

Din Riga, vatmanu-anunţa:

“Nākoša Nākotne”?

 

Desigur, îmi răspunse Harri surâzând:

La noi în letonă asta înseamnă

“Următoarea oprire, Viitorul”

 

Speram să cobor la colţul

Străzilor Tammsaare şi  Supeluse

Dar tramvaiul n-a mai oprit decât

La poarta verde a casei din Auli1.

 

 

 

ATINGÂNDU-MĂ, MÂNA TA M-A TREZIT   

 

Mă aflam iarăşi acasă

Dar n-am ştiut niciodată

Care-mi este adresa

 

Doar un tabel  făcut din  lumină

În faţa mea

 

Verde

Te vreau

Verde

 

Atunci ai venit tu

Ca din altă

Viaţă

 

Alta

Dar aceeaşi mereu

 

Băusem din râul

Ce şterge

Din memorie răul

 

Îţi uitasem

Numele. Acum

Îţi spun

Frumoasa

 

Femeie frumoasă

Care ajungi

Trecând prin toate

Graiurile

 

 

ÎN CONSTELAŢIA PENTAGONULUI

 

Încă-i dorinţă microscopul neinventat care să permită

Vivisecţia creierului lui Bin Laden (pe 11 septembrie 2001

S-a văzut că era necesar). Bin Laden este noaptea..

Tezcatlipoca. În plus, această muncă duce la riscuri. Poţi

Uşor confunda un Bush cu un boşiman, mustaţa lui Stalin

Cu a lui Saddam Grafia ebraică cu grafia arabă. Chiar dacă

Astrele continuă să trălucească nemişcate pe firmament,

Îar steaua polară pare să conducă la înţelegerea până

La capăt a semnificaţiilor. Măcar când s-a terminat filmul

Şi s-au aprins luminile - Binecuvântat fie Hollywood-ul -

Ecranul a apărut plin de sânge.Cine naiba să-l mai albească?